James Clavell Vârtejul Vol. 2




НазваJames Clavell Vârtejul Vol. 2
старонка14/53
Дата канвертавання27.11.2012
Памер2.88 Mb.
ТыпДокументы
1   ...   10   11   12   13   14   15   16   17   ...   53

CAPITOLUL 50


Lângă Baza aeriană Bandar-e Delam; ora 9,l6 dimineaţa. Cu ştergătoarele lucrând din plin sub ploaia torenţială, dubița Subaro cu însemnele Iran-Toda pe uşi alerga grăbită pe şoseaua plină de hârtoape şi inundată pe unele porţiuni. Şoferul era iranian.

Scragger şedea neliniştit lângă el, cu centura de siguranţă bine strânsă, iar în spate, un tehnician radio japonez se ţinea cât putea de bine. În faţa lor, printre torentele de apă, Scragger întrezări un străvechi autobuz legănându-se greoi pe mijlocul drumului şi, nu departe, apropiindu-se, o coloană de maşini.

- Minoru, spune-i să încetinească! Iar n-are minte! Repetase asta de nenumărate ori până atunci.

Tânărul japonez se aplecă înainte şi vorbi tăios în farsi. Şoferul încuviinţă din cap fără să-l bage în seamă, îşi propti palma în claxon, fără s-o mai ridice, virând aproape de marginea opusă a drumului, chiar pe buza şanţului, ocoli autobuzul accelerând când ar fi trebuit să frâneze,

derapa, recâştigă controlul maşinii şi abia reuşi să treacă prin spaţiul îngust dintre autobuz şi maşina care se apropia, toate trei vehiculele urlând din claxoane. Scrager murmură o înjurătură. Zâmbitor, şoferul, un tânăr bărbos, îşi luă privirile de la drum şi spuse ceva în farsi, lăsînd dubita să salte într-o groapă adâncă, plină cu apă. Minoru traduse:

- Spune că, cu ajutorul lui Allah, o să ajungem la aeroport în câteva minute, căpitane Scargger

- Cu ajutorul lui Allah, să ajungem acolo într-o singură bucată, nu în cincizeci!

Scragger ar fi preferat să conducă el, dar nu i se îngăduise, aşa cum nu i se îngăduise nici unuia dintre angajaţii de la Iran-Toda.

- Am descoperit că-i o politică bună, căpitane Scragger, drumurile şi iranienii fiind aşa cum sunt, spusese Atanabe, inginerul şef. Dar Mohamed e unul dintre cei ai buni şoferi ai noştri şi foarte de încredere. Ne vedem deseară!

Spre uşurarea lui, Scragger văzu aerodromul în faţa. Gărzile Verzi păzeau poarta. Şoferul nu le dădu nici atenţie, trecu ca glonţul printre ele şi trase într-un nor e stropi în faţa clădirii cu un singur etaj.

- Allah-u Akbar! spuse mândru. Scragger răsuflă uşurat.

- Allah-u Akbar să fie, zise, desfăcându-şi centura de siguranţă şi pregătindu-şi umbrela, în timp ce privea în jur, căci se afla pentru prima dată acolo.

Platforma mare de beton, un turn scund, clădirea părăginită a birourilor, cu multe ferestre sparte, altele acoperite cu scânduri, rulotele S-G, hangare bune, acum închise din pricina furtunii, găuri de gloanţe peste tot, chiar şi în pereţii rulotelor.

Fluieră amintindu-şi ce i se spusese despre luptele care se duseseră aici între Gărzile Verzi şi mujhadini.

Trebuie să fi fost mult mai rău decât s-a scăpat Duke, îşi zise. Două bireactoare de pasageri ale Royal Iran Air erau parcate la întâmplare - cuvântul Royal tăiat primitiv cu vopsea neagră - cu roţile dezumflate, parbrizele carlingii sparte, fuzelajele lăsate pradă ruginii.

- Sacrilegiu, murmură, văzând ploaia curgând în carlingi. Minoru, fiule, spune-i lui Mohamed ăsta să nu mişte un deget până nu suntem gata de plecare. Okay?

Minoru făcu ce i se ceruse, apoi îl urmă pe Scragger afară în ploaie. Scragger rămase lângă maşină, neştiind încotro să se îndrepte. Atunci uşa uneia dintre rulote se deschise.

- Mein Gott, Scrag! Mă gândeam că eşti tu - ce dracu cauţi aici?

Era Rudi Lutz, cu gura până la urechi; apoi îl văzu pe Starke alături de Rudi şi inima lui îşi iuţi bătăile.

- Salut, copilaşi!

Le strânse călduros mâinile amândoura, trezindu-se toţi trei vorbind în acelaşi timp.

- Ei bine, Duke, ce surpriză plăcută! Ce dracu cauţi aici, Scrag?

- Toate lucrurile pe rând, fiule! Acesta-i Minoru Fuyama, tehnician radio la Iran-Toda. Emiţătorul meu şi-a făcut de cap pe drum încoace - sunt cu un zbor închiriat de Iran-Toda, de la Lengeh. Minoru a scos cutia şi e în maşină. Poţi s-o înlocuieşti?

- Nici o problemă. Hai cu mine, domnule Fuyama! Rudi se duse să-l caute alături pe Fowler Joines ca să aranjeze totul.

- Sunt al dracului de bucuros că te văd, Scrag! Avem o grămadă de vorbit, spuse Starke. Cum ar fi starea vremii si vârtejurile de aer.

- Da, da. Aş zice că starea vremii a fost permanent în mintea mea.

Starke părea mai bătrân, ochii îi alergau întruna în cuprinsul bazei, potopul şi mai înteţit ca înainte, ziua caldă şi înăbuşitoare.

- Am văzut-o pe Manuela la Al Shargaz. E ca de obicei - frumoasă ca o cadra, neliniştită, dar teafără.

Rud li se alătură, plescăind din cizmele de ploaie, şi-i conduse înapoi către rulota care îi slujea de birou.

- N-ai să zbori în mizeria asta, Scrag! N-ai vrea o bere?

- Nu, mulţumesc, colega, dar mi-ar prinde bine un ceai, răspunse Scragger automat.

Simţea o monumentală poftă de-o bere rece, dar chiar de la primul său control medical cu doctorul Nutt, imediat după ce vânduse Sheik Aviation lui Gavallan, doctorul spusese:

- Scrag, dacă nu te laşi de fumat şi nu mai reduci din bere, peste câţiva ani ai să rămâi jos.

Era mai mult decât îngrijorat. Afurisitul are dreptate, îşi zise. Fără tutun, fără băutură, fără mâncare, da o grămadă de gagici.

- Încă mai aveţi rezerve, Rudi? La Lengeh e din ce în ce mai greu. N-a mai rămas decât Plessey cu vinul lui.

- Am făcut rost de pe un petrolier care-i ancorat jos, în port, strigă Rudi din mica bucătărie, pregătind ceainicul. CASEVAC. Un marinar cu faţa făcută zob. Căpitanul zicea că a căzut, dar părea mai degrabă o bătaie urâtă. Nu e totuşi prea surprinzător: hurdubaia-i îngheţată la ancoră de trei luni. Meingott, Scrag, ai văzut îngrămădeala din port când ai venit? îngrămădeala? Trebuie să fie o sută de vase care aşteaptă descărcarea sau să încarce petrol.

- La fel la Kharg şi peste tot de-a lungul coastei, Rudi. Peste tot e blocat. Cheiurile sunt pline ochi cu lăzi, baloturi şi Dumnezeu ştie mai știe, toate lăsate să putrezească în soare sau ploaie. De-ajuns cu asta. Ce faci aici, Duke?

- Am adus un 212 de la Kowiss, ieri. Dacă n-ar fi fost vremea asta, aş fi plecat în zori. Mă bucur acum că n-am plecat.

Scragger auzi nota precaută din glasul lui şi privi în jur. N-asculta nimeni şi nu vedea pe nimeni.

- Probleme?

E văzu pe Starke scuturând din cap. Rudi dădu drumul la casetofon. Wagner. Scragger ura Wagner.

- Care-i treaba?

- Doar prudenţă. Afurisiţii ăştia de pereţi sunt prea subţiri, şi-am prins unul dintre angajaţi trăgând cu urechea. Cred că cea mai mare parte a lor sunt iscoade. Apoi avem un nou manager al bazei, Numir. Numir Afurisitul îi spunem. E liber azi, altfel ai explica de ce eşti aici pe trei formulare.

Rud îşi coborî glasul şi mai mult.

- Sunt nişte vârtejuri de discutat, Scrag. Dar ce faci aici? De ce nu ne-ai chemat?

- Am venit ieri la Iran-Toda cu un charter pentru un tip căruia-i zice Kasigi, care-i mare cumpărător de petrol la Siri şi mare mahăr la Iran-Toda. Bătrânul Georges de Plessey a aranjat. Sunt aici toată ziua, plec mâine în zori, devreme. Andy m-a rugat să dau de tine sau să te sun şi-acum am izbuti s-o fac. N-am putut să te prind pe radio când am venit. Poate din cauza furtunii. Abia am reuşit să vin la vreme. N-am putut să obţin permisiunea să zbor până aici, aşa că am smuls o sârmă din drăcărie, pentru orice eventualitate, şi-am avut "urgentă nevoie de-o reparaţie". Duke, Andy ţi-a spus ce-am vorbit în Al Shar.

- Da, da. Mi-a zis. Şi-ar fi bine să afli că s-a mai schimbat ceva. Andy mi-a spus c-o să fim ţinuţi la sol până la naţionalizare şi mai avem doar cinci zile - numai cinci zile ca limită de siguranţă. Dacă e s-o facem, cel mai târziu ar trebui să fie vineri.

- Sfinte Iisuse Christoase!

Scragger simţi o gheară strângându-i pieptul.

- Duke, n-avem cum să ne pregătim până vineri.

- Andy spune să scoatem numai elicopterele mari. Ei?

Starke explică ce se întâmplase la Kowiss şi cum sperau să se întâmple dacă Andy "apăsa butonul".

- Trebuie să reuşim - nu dacă, ci când. Andy trebuie s-o facă. Întrebarea este: ne vârâm capul în chestia asta? Starke râse.

- Ai făcut-o deja. Am spus că sunt cu voi dacă mai sunt şi ceilalţi - cu doua 212 eu mă pot descurca. Şi-acum că... ei bine, acum că păsărelele noastre sunt reînscrise din nou în Anglia, odată ce ieşim treaba devine legală.

- Pe dracu! Nu-i deloc legală. Ţi-am spus noaptea trecută şi Kelly a fost de acord. Scrag, cum...

- Tăticu e-aici?

- Sigur, spuse Starke. A venit cu mine. Le explică de ce, apoi adăugă:

- Barosanu a aprobat împrumutul, avem doi băieţi afară cu avionul şi restul programaţi pentru joi, dar nu sunt atât de sigur de asta. Colonelul Changiz a spus că în viitor toate mişcările de personal vor trebui aprobate de el, nu numai de Barosanu.

- Cum te-ntorci?

- O să iau un 206.

Starke privi pe fereastră la ploaia de-afară.

- Afurisită vreme.

- O să se termine până la noapte, Duke, afirmă încrezător Scrag.

Rudi spuse:

- Cum ai să scoţi oamenii de-aici, Scrag? Ei?

- Dacă sunt doar cele două 212 ale mele, asta face lucrurile mult mai uşoare. Mult.

Rudi înghiţi o parte din berea sa rece ca gheaţa. Pe cutie sclipeau picături de apă şi Scragger se simţi şi mai însetat.

- Vineri o să fie o zi bună pentru şmechereală, pentru că iranienii or să fie la rugăciune sau pe acolo.

- Nu sunt prea sigur, Scrag, spuse Rudi. Vinerea radarul încă lucrează. Trebuie să ştie că ceva se-ntâmplă cu cele patru aparate ale mele care-o şterg peste Golf. Fără să mai vorbim de-ale tale trei şi ale lui Duke două.

- Abadanul e sensibil ca dracu când e vorba de elicoptere, în special după HBC.

- Au mai fost şi alte investigaţii în legătură cu treaba asta, Rudi?

- Da, săptămâna trecută a dat pe la noi Abbasi. El e pilotul care l-a doborât. Aceleaşi întrebări. Nimic în plus.

- Ştie că fratele său era pilotul pe HBC?

- Nu încă. Tom Lochart a fost al dracului de norocos, al dracului de norocos!

- Toţi am fost până acum al dracului de norocoşi, zise Starke. Cu excepţia lui Erikki.

Îl aduse pe Scragger la zi cu puţinul pe care-l ştiau.

- Christoase! Şi după asta ce mai vine? Cum o să mai lansăm "Vârtejul" cu el încă în Iran?

- Nu putem, Scarg. Asta-i ceea ce cred eu, spuse Rudi. Nu putem să-l lăsăm aici.

- Asta aşa e, dar poate...

Starke luă o gură de cafea, neliniştea făcându-l să-şi simtă gura amară.

- Poate că Andy n-o să apese pe buton. Între timp, sperăm din tot sufletul că Erikki o şterge sau i se dă drumul înainte de vineri. Atunci Andy ar putea....

- Drace! Dacă ar fi după mine, numai după mine, să fiu al dracului dac-aş risca "Vârtejul".

- Nici eu.

Rudi era la fel de îngreţoşat.

- Dacă ar fi toate aparatele voastre şi firma voastră şi viitorul vostru, pun pariu c-aţi face-o. Ştiu c-aţi face-o!

Scragger zâmbi.

- Eu... eu sunt pentru "Vârtej". Trebuie să fiu pentru el, amice. Nici o afurisită de companie n-o să mă mai angajeze la vârsta mea, aşa că trebuie să-l ţin pe Dirty Dunkan şi pe Andy şi pe Gav în treabă dacă am de gând să mai zbor.

Ceainicul începu să fluiere. Îl ridică.

- Îl fac eu, Rudi. Tu cum stai? Eşti cu noi sau nu?

- Eu... eu merg dacă şi voi doi mergeţi şi dacă e posibil. Dar nu-mi place câtuşi de puţin. Şi vă spun cinstit că am să duc numai pe ale mele patru dacă într-adevăr eu socotesc că avem o şansă. Am vorbit cu ceilalţi piloţi azi-noapte, Scrag - Marc Dubois şi Tăticu Kelly au spus e-or să meargă. Block şi Forsyth au spus "mulţumesc, dar nu, mulţumesc", aşa c-avem trei piloţi pentru patru 212. L-am rugat pe Andy să-mi trimită un voluntar.

Chipul lui Rudi oglindea nemulţumirea.

- ,Scheissen mit reissen! Oricum, o să fie patru de ridicat în aer, toate în acelaşi timp, când se zice că trebuie s-avem aprobare şi pentru pornitul motoarelor, cu Gărzile Verzi peste tot în preajmă, cu operatorul nostru radio, Jahan, care nu-i un idiot, şi pe urmă mai e şi Afurisim de Numir.

Ridică din sprinceană.

- N-ai nici o problemă, hodorog bătrân, spuse Scragger delicat. Spune-le că ai de gând să faci un zbor pe deasupra Abadanului ca să saluţi victoria lui Khomeini.

- Dute-n mă-ta, Scrag!

Muzica se termină şi Rudi întoarse caseta de la capăt. Apoi faţa lui deveni serioasă.

- Dar sunt de acord cu tine că Andy o să apese pe buton şi momentul ăsta o să fie vineri. Eu zic că dacă unul dintre noi abandonează, abandonăm toţi - de-acord?

Scragger sparse tăcerea.

- Dacă Andy spune "Plecăm", eu plec. Trebuie.

Portul Bandar-e Delam; ora 3,l7 după-amiază. Microbuzul lui Skragger viră de pe şoseaua principală a oraşului întins şi zgomotos pe o stradă secundară, merse puţin de-a lungul ei, apoi intră într-o piaţă din faţa unei moschei, Mohamed conducând ca de obicei aproape fără să ridice degetul de pe claxon.

Ploaia se domolise apreciabil, dar ziua era încă mizerabilă. Pe locul din spate, Minoru moţăia îmbrăţişând emiţătorul de schimb. Skragger privea înainte absent, având prea multe lucruri la care să se gândească: planuri, coduri şi Erikki.

Săracul nefericit, dar dacă o să reuşească cineva, el o să fie ăla. Zău aşa, bătrânul Erikki o s-o scoată el la capăt cumva. Să zicem că n-o face, sau Andy nu dă ordin de plecare. Cum ai să faci rost de o slujbă? O să mă gândesc la asta săptămâna viitoare.

Nu văzu maşina de poliţie ţâşnind dintr-o stradă laterală; derapând pe suprafaţa lunecoasă şi izbindu-i în spate. Era imposibil ca Mohamed să fi putut evita accidentul, iar viteza maşinii de poliţie, adăugată la cea a dubitei, îi răsuci de-a curmezişul drumului, rostogolindu-i peste o tarabă în mulţime, omorând o bătrână, decapitând o alta şi rănind mulţi, după care roţile nimeriră în şanţ şi forţa de inerţie rostogoli maşina peste cap, izbindu-i de pereţii într-un zgomot cumplit de fierărie.

Instinctiv, Scragger îşi acoperise faţa cu mâinile, dar ultima izbitură îi strivi fruntea de portieră, ameţindu-l pentru moment, centura de siguranţă salvându-l de la răni mai profunde. Şoferul ieşise prin parbriz şi-acum era pe jumătate în afara maşinii, rănit grav. În spate, Minoru fusese apărat de spătarul scaunului şi fu primul care-şi reveni, cu radioul ţinut proteguitor în braţe. În mijlocul ţipetelor şi al învălmăşelii, se luptă să deschidă uşa şi ţâşni afară, acoperit de înghesuiala trecătorilor şi răniţilor, nebăgat în seamă, japonezii de Iran-Toda fiind un lucru obişnuit pe străzile de-acolo.

În clipa aceea, ocupanţii maşinii de poliţie, răsucită pe jumătate în mijlocul drumului, cu partea din faţă zdrobită, dădură buzna peste ei. Îşi croiră drum până la dubită, aruncară o privire şoferului, apoi smuciră portiera şi îl traseră afară pe Scragger.

Strigăte furioase de "Amerikan!", ţipete şi zgomot. Scragger era încă pe jumătate ameţit.

- Mulţumesc... Mulţumesc... mi-e bine acum.... Sunt okay!

ÎI înşfăcară zdravăn, strigând la el.

- Pentru Dumnezeu, gâfîi el, nu conduceam eu!... Ce dracu s-a...

În jurul lor se ridică un tumult de cuvinte în farsi, şi panică şi furie şi unul dintre poliţişti îi puse cătuşele, apoi îl târâră brutal către cealaltă maşină, îl îmbrânciră pe locul din spate şi urcară şi ei, înjurându-l întruna. Şoferul porni maşina.

De cealaltă parte a drumului, Minoru încerca fără succes să-şi facă loc prin mulţime, să-l ajute pe Scragger. Se opri descurajat când maşina porni zdrăngănind în josul străzii.

1   ...   10   11   12   13   14   15   16   17   ...   53

Падобныя:

James Clavell Vârtejul Vol. 2 iconChaire «James McGill» d’étude du discours social
«James McGill» d’étude du discours social (The James McGill Professorship of Social Discourse Theory) pour deux mandats consécutifs,...

James Clavell Vârtejul Vol. 2 iconДжэймс Дуглас Морысан / James Douglas Morrison
Джэймс Дуглас Морысан/ James Douglas Morrison (1943 – 1971) – Амерыканскі паэт, эсэіст, аўтар песняў, вакаліст гурта The Doors. Як...

James Clavell Vârtejul Vol. 2 iconДжэймс Дуглас Морысан / James Douglas Morrison
Джэймс Дуглас Морысан/ James Douglas Morrison (1943 – 1971) – Амерыканскі паэт, эсэіст, аўтар песняў, вакаліст гурта The Doors. Як...

James Clavell Vârtejul Vol. 2 iconFeel da bounce vol. 3

James Clavell Vârtejul Vol. 2 iconVol. 11, No. 13/14, July 2010

James Clavell Vârtejul Vol. 2 iconSalis, Vol. 66, No. 3, September, 2006

James Clavell Vârtejul Vol. 2 iconSalis, Vol. 59, No. 1, March, 1999

James Clavell Vârtejul Vol. 2 iconSalis, Vol. 63, No. 3, September, 2003

James Clavell Vârtejul Vol. 2 iconUnisist newsletter Vol. 23 N°2 page

James Clavell Vârtejul Vol. 2 iconTemps de vol depuis Paris

Размесціце кнопку на сваім сайце:
be.convdocs.org


База данных защищена авторским правом ©be.convdocs.org 2012
звярнуцца да адміністрацыі
be.convdocs.org
Галоўная старонка